Irina,
rationamentul este foarte simplu si va fi cu atat mai simplu pentru tine ca te ocupi de astrologie. In ziua in care Luna este in conjunctie cu Soarele este Luna noua, deci prima zi lunara. Tu poti ajusta aceasta informatie pentru ca esti familiarizata cu unghiuruile si orburile, in asa fel incat sa consideri acea parte a zilei pana la conjunctia Luna-Soare ca fiind parte a ultimei zile lunare si acea parte a zilei de dupa conjunctia indicata ca fiind prima zi lunara.
Urmarind recomandarile si expunerile pe care le gasesti in cartea indicate de Mihaela, vei vedea ca in practica se aplica foarte bine acest rationament.
Notiunea de zi este in raport cu Soarele si atunci cand vei gasi pe undeva ca ziua lunara incepe la rasaritul lunii si se incheia la rasaritul urmator ori se prezinta un alt context astrologic ori este o greseala.
Mentalul nostru este obisnuit sa inteleaga vibratiile celorlalte planete prin succesiune zi-noapte (ciclul circadian) si sa le interpreteze doar in raport cu acest mecanism. In mod sigur rasaritul si apusul Lunii delimiteaza intervale de vibratie astrala, dar pentru noi nu sunt mai puternice decat ceea ce se explica prin astrologia clasica. De asta vei intalni de multe ori definitii care nu se aplica in practica sau multi astrologi care spun "In practica s-a observat....". Asta se intampla pentru ca multe in astrologie se fac altfel decat indica legile, dincolo de rigoarea si precizia metodei. De asta tot spun ca intuitia este absolut necesara pentru ca astrologul sa fie util, nu un afacerist, sa evolueze nu sa adune o colectie de diplome, merite sau laude ce se sprijina, nu pe evolutia sa, ci pe situatii, conjuncturi, momente exceptionale, noroc...
|
