gheorghita, ma pui pe ginduri mai mult decit eram pusa pina acum (de la inceputul anului, in virtutea nu stiu carui tranzit, ma tot analizez si am hotarit sa ma pun in discutie in mod "public" pt ca nu este deloc constructiv sa-ti raspunzi singur la intrebari. urania, in sedinta de vineri, vorbea despre aceasta dorinta a capricornilor de a se privi cu luciditate. dar e obligatoriu sa si reuseasca  ).
referitor la cit cred eu si cit cred altii din cit cred eu, trebuie sa precizez ca am acceptat "limitele" care mi se pare ca mi le pune destinul si m-am temut sa nu devin un vinzator de vise (imi cunosc limitele "stiintei" si sunt perfectionista, asta inseamna ca vad mai usor partea goala a paharului meu). pe de alta parte m-a coplesit un aspect al "meseriei": cind un om pune o intrebare asteapta, constient sau nu, un anumit raspuns. daca nu le spui ce asteapta ei nu te vor crede. si poate e mai bine ca nu cred totul, pt ca uneori reusesc sa indrepte anumite lucruri prin faptul ca se deschid mai mult sau fac mai multe eforturi... m-am blocat la contradictia asta si am abandonat.
cred ca la inceput am cautat, cu ajutorul astrologiei, sa-mi verific si explic tot felul de senzatii stranii, de genul deja vu, amintiri din alta viata, limitarea liberului arbitru, telepatia, simpatia si antipatia instantanee fata de anumite persoane etc.
ca imi pun in miscare toate simturile e adevarat...  dar am considerat-o mai mult o reactie a instinctului primar de supravietuire si convietuire - sa-i cunosti pe ceilalti asa cum sunt. dar oamenii poarta masti (sau macar o planeta "scut"). atunci nu-ti ramine decit sa-i simti. dar cind simteam ceva ce nu-mi placea incercam sa schimb. am aflat apoi pe propria piele ca nu pot si nu am dreptul sa schimb. si atunci m-am repliat si am incercat sa-mi adorm al saselea simt.
dorinta de a domina incerc de mult timp s-o educ pt ca nu m-a facut fericita. pe de alta parte, detest sa conduc si sa controlez. cu 3 planete si nodul sud in balanta dorinta de armonie e mai puternica si mai la indemina. elementul foc e cel mai slab in tema, nu si cel cardinal. sunt ca un balaur care nu arunca flacari.
nu-mi cunosc ascendentul si pina acum nici n-am vrut. pt ca m-am temut ca m-as resemna cu defectele sau as incerca sa fortez soarta. si mi-am spus ca, orice ar fi in tema aia, am destule defecte cat sa lucrez la ele o viata intreaga. poate greseala mea a fost ca am focalizat numai pe indreptarea defectelor, uitand sa ma mai folosesc de calitati...
oricum, am simtit instinctiv ca marele meu dusman era trufia, atasamentul de talente si capacitati... stiu ca nu am voie sa-i judec pe altii si ca trebuie sa invat sa-i iubesc asa cum sunt (pierd usor iubirea cand sunt dezamagita, semn ca factorul iluzii e puternic la mine), fara sa incerc sa-i transform in cum as vrea eu sa fie. dar intai trebuie sa invat sa ma iubesc pe mine. ca sa ma iubesc trebuie sa ma accept, ca sa ma accept trebuie sa ma descopar, sa nu-mi fac iluzii.
asa ca, acum citeva saptamani, m-am intors iar la astrologie. de fapt, am simtit un impuls puternic si, cum cred ca nimic nu e intamplator, am purces la drum intr-un soi de calatorie in jurul fiintei mele. mi-am spus ca trebuie sa profit de aceasta ocazie care mi se ofera tocmai ca sa nu mai bijbai si sa dau cu presupusul. efectele acelor defecte le simt, dar trebuie identificata si tratata cauza... incapacitatea de a fi selectiva, teama de a alege, tentatia de a abandona fara lupta in fata obstacolelor etc.
in ce priveste consideratia ta:
Dorinta te domina, dorinta iti motiveaza totul, dar pe tine nu te intereseaza sa explozezi dorinta, ci praful in ochi care iti ramane dupa ce ea consuma.
ma tem in aceasta clipa intelegerea ei ma depaseste.
e ceva vreme de cand vreau sa te rog sa arunci o privire pe harta mea natala, dar cum am nevoie de o rectificare de ascendent si stiu ca un astfel de demers te-ar solicita foarte mult n-am indraznit s-o fac pina acum. in cazul in care vrei sa-mi intinzi o mana de ajutor, cred ca mi-ar fi de mare folos.
imi cer scuze domnului care a deschis acest topic in cazul in care am deturnat discutia.
|
cand ma apuca iar "nebunia", ma vad nevoita s-o iau aproape de la 0, sa parcurg intreg traseul anterior si mai fac citiva pasi in plus fata de ultima data.
... desi, culmea,mi s-a spus de prea multe ori ca sa nu fie un simbure de adevar:"ai avut dreptate atunci...".
hehe...Ar fi culmea sa ma supar! Uneori este bine sa te lasi...invadat