Shakespeare

[elna]

"Acum ca seara ne-a invelit ochii cu zabranicul ei,
Contemplu patimas constelatiile,
Prin care Dumnezeu ne vesteste prin litere, bine de talmacit,
Ursita si destinul creaturilor.
Caci Cel care priveste omul din inaltimile ceresti
Ii arata deseori din mila calea cea dreapta
Prin scrierea formata de stelele sale pe firmament.
Dar noi care zacem in praf, plini de pacate
Dispretuim asemenea scriere si n-o vedem."

[Daria]

Eu nu din stele imi deduc norocul:
Desi imi e aproape astronomia mea,
Nici sa prezic nu pot, nici sa ma rog
De boli, de seceta sau de belsug,
Si nici viitorul nu-l cunosc in orice clipa,
N-aduc fiecaruia ploaie sau vant,
Nici printilor nu spun c-au ratacit,
Nici nu le dau sfaturi ca din stele,
Caci din ai tai ochi eu aflu cine sunt;
Acestea-s stelele din care aflu
Ca adevaru-i geaman cu frumosul,
De vrei mostenitorilor sa il transmiti;
Sau cruda soarta iti prezic :
Tu esti sfarsitul frumusetii si a adevarului starpire.