E toamna

Aproape, exista o frunza,
un gand rupt din fructul nenascut.
Acolo ofranda suflului nu se mai consuma,
iar melcul isi simte trecerea in magia unul timp oprit.
Acolo, gandul isi asteapta rasuflarea.
E liniste
... o frunza si-a topit munca de un an si trece.
Aspre si tematoare
buzele murmura susurul apelor.
E frig si adancul ne inghite ochii.
Ne-am inchis si gandim
o alta frunza.
Din uitare,
vantul arunca in noi timpurile
si apoi se macina.
Nu mai sunt varf, ci topire.
In mine e toamna!

Enya - Evening Falls
FOR YOU

E toamna si ma enerveaza. Rau de tot!

Ma enerveaza un moment ce va urma, un moment de suspendare, momentul cand toate frunzele s-au dus si nici zapada nu e. Ca atunci cand iti tii respiratia pana la urmatoarea scena , cand e totul gol si stii ca urmeaza o scena finala , fantastica dar dureaza prea mult scena de tranzit!

Culorile toamnei iti taie rasuflarea dar momentul cand toti copacii sunt goi, dar nici zapada nu este ... ei bine, asta ma enerveaza. Asa cum ma enerveaza secunda 2 dupa ce ninge prima data, secunda 2 cand realizez ca urmeaza mocirla tipica orasului! Secunda 1 este extazul, secunda 2 este ratiunea citadina. Urasc Bucurestiul ? Nuuuu ..... plec prin Europa si mi-e dor de Bucuresti, de aglomeratia din metrou, de tanti care-si povesteste viata intre doua statii de autobuz, de comentariile cititorilor de rubrici sportive in metrou si de multe altele.

Dar distanta intre toamna si iarna poate fi uneori uriasa, mai mult decat atat cat iti tii respiratia sa iesi la suprafata apei .. si asta ma enerveaza rau de tot